Noua piațã este supusã unor schimbãri constante, care creeazã nu numai alte rute, ci creeazã și alte tipuri de concurențã, în timp ce controlul financiar este un instrument curativ în stabilirea prioritãților financiare ale companiei. Concursul fãrã compromisuri motiveazã întreprinderile pentru o observare financiarã importantã și pentru a limita cheltuielile excesive. Controlul financiar este un instrument de diagnosticare pentru planificarea, coordonarea și gestionarea costurilor de operare pentru a controla procesele de afaceri ale companiei. O viziune clarã a realitãții și a vitezei de reacție determinã clasa și eficiența managementului, motiv pentru care companiile încearcã sã menținã o organizare rezonabilã a banilor lor. Tratamentele care intrã în zona de control economic includ determinând cererea de operațiuni în numerar, rentabilitatea tipurilor de finanțare a întreprinderilor, contul ratei și profitului, precum și lichiditatea economicã și practica eficienței investițiilor de capital.
Sarcina controlului economic este de a da și de a menține lichiditatea financiarã a companiei, adicã capacitatea companiei de a-și îndeplini obligațiile de platã. Controlul financiar se bazeazã pe trei succesiuni consecutive, și anume: faza de planificare, implementare și control, cu scopul și controlul sarcinilor individuale fiind sarcinile controlorului și managerului financiar, în timp ce faza de implementare este generatã de trezorier. Controlul economic este obligatoriu în managementul afacerilor, când activitatea manifestã trãsãturile descentralizãrii, caracterizatã prin acordarea de competențe decizionale managerilor de nivel mediu și simpli, precum și oferirea de feedback cu privire la impactul activitãților lor asupra rezultatelor companiei.